Haosul prostiei

M-am sămălit să mai zîc oarece, dacă tăt îi vremea așe, și poate după asta oi tăce ... de nu m-o mînca suʼ limbă iar ... 

Și amu dau cît să poate, pînă să mai poate ... fugiți din raza de acțiune care pă unde puteți, că trăznesc ... :))

Întreaga civilizație e controlată și condusă de o mînă de oameni, o gașcă de mafioți, care dețin frîiele resurselor, surselor și puterii. Controlează absolut tot ce înseamnă ʺcuvîntʺ pe pămînt de cîteva mii de ani, prin puterea materiei, cu o matrice implementată cu ʺcapʺ în toate sistemele, inclusiv în capul nostru.

Sistemul de învățămînt urmează matricea impusă din afară, să învețe copii CE să gîndească, nu CUM să gîndească, să rezolve veșnicele probleme materiale cărora ei le știu răspunsurile și știu exact rezultatele, și separarea pe specializări ca să fim mai ușor de controlat și manevrat. Ajungi după o facultate robotul lor, sclavul propriei tale minți, a gîndurilor trimise de ei, un robot fără simțuri, un nesimțit idiot plin de idei pe care vrei neaparat să le materializezi dar după modelul lor, din care nu poți ieși și nu te poți abate. E cea mai modernă formă de sclavie, sclavul propriei minții, sclavul propriei rațiuni.

Politica se înscrie în aceeași structură impusă, nu contează cine e la putere fiindcă nu conduc ei, ei sunt doar niște măscărici nevinovați. Nu există politică de stînga sau de dreapta, există doar politica banului care urmărește să stoarcă și ultima vlagă de resursă materială.

Presa duce exact aceeași politică de manipulare și control a minților, prin temele aruncate într-a veșniciei noapte, tot de cei de sus ...

Religia .. aceeași poveste .. supuși materiei și banului, supuși forțelor întunericului care o controlează, sclavii morților și a moaștelor. Ar fi cazul să revină și printre vii fiindcă mîntuitorului nu-i place haosul întunericului, nici luxul materiei și prostiei, ci simplitatea, moralitatea, cinstea și ... demnitatea.

O mai rămas careva?  De ceilalți ce să vorbesc, fiindcă toți suntem sclavii propriilor noastre minți, suntem ceea ce gîndim. Nu medicamentele ne vindecă ci credința noastră în medicamente, fiindcă deasupra materiei e o energie mai subtilă la care materia se supune și pe care nu o putem controla cu materia. Putem cumpăra cu bani toate medicamentele din lume, dar nu putem cumpăra sănătatea, putem cumpăra patul, dar nu somnul, putem cumpăra mintea dar nu inima. Iar inima plînge în tăcere ... Creația a fost acum cîteva mii de ani, de atunci e re-creație, iar arta e magie, e o putere divină pe care nu avem dreptul să punem zăvor ... gîndului pur și cuvîntului dor ... nu avem dreptul să-nchidem iubirea cînd ea însăși e nemărginirea ...

Ar fi cazul să ne mai și oprim din căderea în haosul prostiei, în gaura neagră a materiei și a mizeriei, de cîteva mii de ani, din materializarea ideilor unei lumi idioate, să începem întoarcerea spre valorile ancestrale, divine, întoarcerea cu fața spre satul românesc, să începem idealizarea materiei, însuflețirea naturii, aducerea simțurilor la nivelul minții, egalizarea într-un echilibru dinamic a gîndirii cu iubirea, a bărbatului cu femeia, a logicii cu intuiția ... recuperarea unei înțelepciuni pierdute sau furate, unei iubiri și simțiri lipsă la un cuget și o minte dezaxate ...

Noo ... trăbuitu-vo? :)) fruză verde castravete ata ete ...